După ultimele evoluţii ale baschetbaliştilor tîrgumureşeni, multe voci critice au semnalat gripajul apărut în jocul echipei. Era vorba, mai ales, de calitatea informaţiilor transmise jucătorilor de pe banca tehnică. Criticile nu cad bine nimănui dar dacă sunt veridice pot aduce lucruri bune. Ceea ce s-a şi dovedit în partida cu U Mobitelco Cluj Napoca. Atât exprimarea în teren a echipei, evoluţia jucătorilor şi strategia abordată, cu o determinare fără multe sincope, a arătat o altă faţă a echipei. Asta poate demonstra că şi criticile pot fi constructive, cu condiţia ca tot ce se construieşte să nu dureze trei zile, Ne referim aici la prea desele fluctuaţii de la un joc la altul. Până la urmă este o victorie împotriva campioanei.
Marea bulibăşeală din fotbalul românesc continuă. Zici că-i un serial bazat pe stenogramele lui Benny Hill, cu personaje gureşe, lăbărţate la vorbă şi cu dialoguri ca în filmele pentru proşti. Nu ştiu cât de adevărate sunt aceste stenograme, nu pot să-mi dau sema cum ajung să fie publicate şi care sunt căile prin care acestea ies jumulite de la DNA. Nu pricep, încă, ce joc este ăsta, dacă se doreşte corect deratizarea fotbalului românesc, dacă se are în vedere pedepsirea tuturor fărădelegilor din acest sport sau dacă totul nu e decât un joc de culise. Cu balerini dansând pe manelele lui Adi Minune de Vito in Vitro, jonglând cu legea mai abitir decât cu mingea şi cu dreptatea mai artistic decât lanţul purtat de câinii din jurul gospodăriilor. DNA-ul dă valoare şi o artistică însuşire cătuşelor sau doreşte să ţină în echilibru balanţa tinerei vestale, atât de prihănite, pe nume Justiţia?
Adrenalina pare mai neastâmpărată pe lângă teren, subtilizată jucătorilor de conducători, presă şi, mai nou, DNA. Actorii, vlăguiţi, nu prea ştiu ce se întâmplă şi se joacă de-a fotbalul. Sau mai degrabă fotbalul se joacă cu ei. Gama de excitanţi ce îi ţine în fotolii şi pe privitori anesteziază căderea în melancolie, asemeni energizantelor amestecate cu alcool, lipindu-le ochii de ecranele senzaţiilor tari. Cred că omul a pierdut ceea ce mai demult se numea tihnă şi se hrăneşte, dependent, de ceea ce numim stres. Stresul nostru cel de toate zilele...

Categoria: LA ZI
Data: 2011-11-04

Listeaza | Trimite link-ul prin e-mail

• Ţeapa de la Miercurea Nirajului ( de Valics Lehel )
• Programul competiţiilor sportive ( de Ioan Păuş )
• Cascadorii lui Ţopircă ( de Mircea Răchită )
• Zlele sportive reghinene 2009 ( de Budai Barna Lorand )
• Baza sportivă Dorman ( de Szabo Andrei )