Adevărul e că are dreptate Ţupircă! Pardon, Piţurcă. Un egal cu Belgia era mai aproape de adevăr! Am fost peste ei, arbitrul ne-a furat ca-n codru’ iar viteza de joc a românilor a fost atât de iute că nici presa din Belgia nu a băgat de seamă. De-aia ne-au făcut de cacao cu jocul nostru. O echipă naţională pe care o păstoresc fraţii Becali, cu jucători ce joacă în funcţie de eventualele vânzări. Aici ne referim la Tătăruşanu, evident, paralel cu meciul acesta. Dar şi cramponarea într-un joc bătrânesc, cu jucători fără imaginaţie, ce joacă doar ceea ce cred că ştiu. Piţurcă nu poate face reconstrucţie. Iar o naţională nu are vreme de astfel de reconstrucţii. Reconstrucţia se face de la nivelul copiilor şi juniorilor, cu proiecte concrete şi exprimări uniforme în care toţi să înveţe limba fotbalului.
Dar ce facem noi, cei ce trebuie să suportăm cu stoicism aroganţa acestui juvete de treflă? Cu ce suntem de vină că rădăcinile corupte ale fotbalului românesc trosnesc asfaltul trotuarelor din fiecare urbe, după cum nu le trozneşte lor pielea de pe obraz. Ţupircă e doar o piesă din muzeul horror al fărădelegilor din fotbal. Până când nu vom scăpa de aceste lepre nu vom mai avea performanţă la nivel înalt. Poate dacă urcă jucătorii pe Retezat şi strigă că sunt la înălţime. Dar bietul Cociş nu e de vină că antrenorul îl bagă mai mereu pe teren. El joacă ce ştie, adică să să alerge haotic. Cu o linie de mijloc în care doar unul ştie cu mingea şi poate da o pasă imprevizibilă, dar şi acela nu e convocat, nu poţi face nimic. Să fim serioşi, Piţurcă nu a fost şi nici nu va fi un antrenor de nivel mai mare decât liga lui Dragomir. O ligă în care antrenorii adevăraţi cam lipsesc după cum lipsesc şi jucătorii. Mai merge, câteodată, când joci împotriva echipelor tari, să pârjoleşti ogoarele şi să otrăveşti fântânile pentru că mai poate pica ceva de la un Mutu. Dar nici el nu e perfect să-l poată duce în spate pe acest slujbaş al cazinourilor. Ca dovadă că s-a cam săturat şi el de marele selecţioner. Cu Chivu lucrurile par şi mai clare. Într-un picior juca mai bine decât mulţi alţii. Nu, nu în apărare ci la mijloc. Dar s-a cam săturat şi el.
Reconstrucţia trebuie începută de la cap. Doar acolo se împute peştele. Naşul şi Corleone. În jurul lor se găsesc o mulţime de trepăduşi ce se învîrt asemeni hienelor în jurul cadavrului numit fotbal românesc. Credeţi că se va schimba ceva? Deocamdată doar praf în ochi, timpul nu e de partea noastră şi nu dă semne de bunăvoinţă! Am văzut şi tineretul în meciul cu Franţa!

Categoria: LA ZI
Data: 2011-11-15

Listeaza | Trimite link-ul prin e-mail

• Ţeapa de la Miercurea Nirajului ( de Valics Lehel )
• Programul competiţiilor sportive ( de Ioan Păuş )
• Cascadorii lui Ţopircă ( de Mircea Răchită )
• Zlele sportive reghinene 2009 ( de Budai Barna Lorand )
• Baza sportivă Dorman ( de Szabo Andrei )