Atunci când călătoreşti, întamplător sau ca turist, într-un oraş străin decât cel în care iţi petreci viaţa de zi cu zi, se întâmplă să te opreşti in faţa unor clădiri, pentru câteva secunde, pentru a admira acel obiectiv şi -de ce nu?- pentru a îţi forma un reper leagt de oraşul respectiv. De multe ori suntem întâmpinaţi cu o tăbliţă pe care scrie simplu: aici a trăit şi a creat marele scriitor... omul de ştiinţa... compozitorul... Vrem nu vrem viaţa noastră este marcată de simboluri. SIMBOLURI create de om pentru om. De exemplu, atunci când faci referire la LONDRA, te gândeşti fără îndoiala la BIG BAND..., atunci când te gândeşti la PARIS, te poarta gândul la TURNUL EIFFEL..., atunci când te gândeşti la BERLIN, te gândeşti la POARTA BRANDENBURG..., iar atunci când te gândeşti la BUCUREŞTI, te gândeşti la CASA POPORULUI. Asta ca să pomenesc numai de unele repere din EUROPA fără a trece imaginar sau cu o privire pe hartă către alte continente.
Acum, trecând într-o altă ordine de idei, spre SPORT, mă gândesc că în săptămâna trecută a avut loc un mare eveniment, de proporţii mondiale: EXTRAGEREA GRUPELOR PENTRU CUPA MONDIALĂ 2010 AFRICA DE SUD, competiţie la care, din păcate, ROMÂNIA nu participă. Ce legătură are asta cu începutul articolului?
ARE. Care poate fi mai cel mai simplu de cunoscut şi recunoscut SIMBOL, despre o părticică de teritoriu din lumea asta, decât DRAPELUL NAŢIONAL.
Acest simbol care ne reprezintă, din păcate o spun înca o dată, nu va fi prezent în 2010 pe arenele din AFRICA DE SUD şi, cu această ocazie, nici în ochii a milioane de telespectatori de pe tot globul. Eu, ca român, ca patriot în înţelesul firesc al lui, nu pot să spun decât că sunt dezamăgit de această constatare şi, în consecinţă, sunt dezamagit de cei care au îmbrăcat echipamentul naţionalei de fotbal în preliminariile europene. Pentru că nu au făcut tot ce e posibil ca acest vis a aproximativ 20 milioane de români să se împlinească.
Am pierdut o şansă de a arăta lumii întregi că suntem, că EXISTĂM, şi că naţiunea noastră este una demnă de luat în considerare.
EU zic că am fi avut cu ce să ne prezentăm acolo... am fi putut face un film multiplicat în mai multe exemplare (câte unul pentru fiecare membru al delagaţiilor participante), cu monumentele istorice din ţara asta, cu SIGHIŞOARA, singura cetate medievală locuită..., cu DELTA DUNĂRII..., cu TRANSFĂGĂRAŞANUL care i-a lăsat muţi de uimire pe cei de la TOP GEAR..., cu câte şi mai câte locuri fruomase din ţara asta... Poate aşa am fi arătat lumii întregi că merită să ne facă o vizită şi pentru simplu fapt de a vedea COLOANA INFINITULUI de la TÂRGU JIU sau SFINXUL din BUCEGI. SIMBOLURI avem destule, de la mama natură şi de la urmaşi, numai că trebuie sa le arătăm tuturor.
SPORTUL ESTE UN MIJLOC DE A ARĂTA CINE EŞTI ŞI DE UNDE EŞTI iar atunci când UN COMPATRIOT de-al nostru ridică TRICOLORUL deasupra capului, de pe podiumul oricărei competiţii sportive internaţionale, TREBUIE SĂ FIM MÂNDRI DE EL ŞI SĂ-I ACORDĂM RESPECT. FIINDCĂ ESTE DEJA UN SIMBOL. Aşa cum viaţa a demonstrat-o, mulţi dintre ei au devenit după moarte mai celebri decât in timpul vieţi (datorită ignoranţei noastre). Probabil peste zece, douăzeci sau treizeci de ani, atunci când noi ne vom plimba cu nepoţii prin oraş, privind la clădirile din jur sau prin parcuri ori pe arenele sportive, iar ei, din păcate, nu vor mai fi, iar numele lor va fi afişat mai mult sau mai puţin vizibil pe acele străzi sau clădiri iar noi vom fi intrebaţi: bunicule cine a fost ăsta? E bine să avem răspunsuri de dat care să se încheie: a fost un mare sportiv..., A FOST UN SIMBOL.
Numai aşa putem câştiga respectul celor din jur, promovând adevăratele valori, care, prin modul lor exemplar de a trăi, s-au dedicat unor cauze nobile, au luptat pentru împlinirea unui vis. Fiecare din noi visează să ajungă un erou, măcar pentru o zi (un simbol). Depinde calea pe care o alegi şi, fără îndoială, SPORTUL e una dintre cele mai bune căi.
Florin Fişcă

• Ţeapa de la Miercurea Nirajului ( de Valics Lehel )
• Programul competiţiilor sportive ( de Ioan Păuş )
• Cascadorii lui Ţopircă ( de Mircea Răchită )
• Zlele sportive reghinene 2009 ( de Budai Barna Lorand )
• Baza sportivă Dorman ( de Szabo Andrei )