În umbra cercurilor olimpice
Denumire autor: Aurel Raţiu
Radio China Internaţional
Astăzi, vineri, 8 august, este ziua cea mare, are loc Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Beijing.
Încă înainte de a pleca din ţară, convenisem cu Wu Min, şeful redacţiei în limba română de la Radio China Internaţional, să realizăm un duplex, între orele 9,00 şi 10,00 (ora României), 14, 00 şi 15,00 (ora Chinei), în ziua în care avea loc Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Beijing, adică vineri, 8 august 2008, tema emisiunii fiind, evident, „Jocurile Olimpice, Beijing 2008”. Pentru a ajunge la sediul Radio China International, am luat un taxi de la Main Press Center. După vreo jumătate de oră de mers, ajung la destinaţie, îi las şoferului 50 de yuani (5 euro) şi-l sun la telefon pe Wu Min. Acesta mă preia de la poarta radioului şi urcăm undeva pe la etajul 6 sau 7. Sediul Radio China International este într-o clădire modernă, impunătoare, de vreo 14 – 15 etaje. Aflu că Radio China Internaţional a fost fondat la 3 decembrie 1941, iar acum emite în 43 de limbi, dintre care 38 străine, în limba chineză (standard, mandarină) şi în 4 dialecte locale din China! În redacţia română lucrează, cred, vreo 19 persoane, printre care şi 2 experţi români: Marian Mizdrea, colegul nostru de la Radio România Internaţional, cu care am făcut cunoştiinţă chiar acolo, şi Silviu Niculescu. În medie, Radio China International emite 4 ore zilnic, pe unde medii şi scurte, în limba română.
În redacţie, sporovăim de parcă ne cunoaştem de când lumea. La un moment dat, Wu Min îmi spune: „Nichi fàn le ma?”?! Îşi dă seama pe loc că nu pricep nimic, şi-mi zice în română: „Aţi mâncat?” Îmi explică că adeseori chinezii folosesc această expresie în loc de salut, deoarece pentru ei mâncarea este ceva deosebit.
Se apropie şi ora la care trebuie să intrăm în emisie. În studio, 3 colegi de la Radio China Internaţional şi subsemnatul. Pentru acest duplex radiofonic, colegii mei chinezi au pregătit şi o emisiune înregistrată de 20 de minute, foarte reuşită. Timp de alte 20 de minute am dialogat în direct, răstimp în care a intervenit în direct, prin telefon, şi Nicu Gavrea, aflat la acea oră la Ambasada României din Beijing, unde a avut loc o conferinţă de presă susţinută de preşedintele Traian Băsescu. La finalul emisiunii facem schimb de suveniruri şi obişnuitele poze pentru albumul personal sau al redacţiei. Le mulţumesc colegilor chinezi pentru colaborare şi mă grăbesc să ajung la Main Press Center, iar de acolo la hotel.
Din păcate, la întoarcere, taxiul m-a lăsat la vreo 20 de minute de mers pe jos până la Main Press Center, deoarece, între timp, străzile din apropierea Stadionului Naţional, unde va începe peste câteva ore Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice, erau blocate.
La Main Press Center mă-ntâlnesc cu Nicu. El deja se „aprovizionase” cu programul oficial al primei zile de competiţii olimpice.
Apoi, coborâm la subsol, pentru a servi masa de cină într-un restaurant imens, rezervat presei. Aici, aveai de unde alege. Erau linii cu autoservire, la restaurante cu specific asiatic, european, mediteranean, italian, plus un McDonald’s.
În acest restaurant, puteau servi masa simultan cca. 1.000 de persoane. Până la plecarea spre casă, am servit masa aproape numai la acest restaurant. Mâncarea foarte bună şi ieftină ne-a făcut să revenim mereu în acest loc.
Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Beijing am văzut-o la televizorul din camera de la hotel, iar o parte din focurile de artificii de la geamul hotelului. A fost un spectacol de neuitat, poate chiar de neegalat. Pentru reuşita celor două ceremonii, de deschidere şi închidere, chinezii s-au pregătit, inclusiv prin repetiţii, timp de 3 ani!
Gazdele au ştiut să-şi pună în valoare unele momente ale istoriei lor multimilenare, în module ce aveau incluse demonstraţii de arte marţiale, dar fără călugării şaolin?!, focuri de artificii, lasere etc., într-o tehnologie de ultimă generaţie!
* * *
Ceremonia de deschidere a debutat, se ştie, la data de 8 august 2008, la ora 20,08.
Legat de cifra 8, precizează China Daily, în mandarină „ba”, aceasta rimează cu un cuvânt foarte iubit de chinezi, „fa”, adică ... bogăţie!
Şi pentru că acest număr aduce noroc, spun ei, pe 8 august 2008 – sute mii de chinezi intenţionau să se căsătorească în această zi!
* * *
Sâmbătă, 9 august 2008
Înainte de a pleca spre Beijing, la începutul lunii iulie, îl sun pe Florin Bercean, antrenorul Alinei Dumitru, pentru a realiza un interviu. Amabil, clujeanul este optimist înaintea plecării spre Jocurile Olimpice, dar şi realist, şi-mi declară: „Dacă Alina va fi sănătoasă în ziua concursului, nu-i poate scăpa medalia de... argint”!
În aceeaşi zi, ceva mai târziu, o sun la telefon şi pe Alina. Îmi declară acelaşi lucru, ca şi antrenorul ei. Măi, să fie, zic! Parcă s-ar fi înţeles amândoi?! I-am promis Alinei că voi fi în sala în care va concura, în ziua concursului, la categoria 48 de kg! Este motivul principal pentru care, împreună cu Nicu, încă de dimineaţă, plecăm spre Main Press Center, iar de aici spre U.S.T.B. Gymnasium, cu autobuzul MB17, locul în care va debuta turneul olimpic de judo. Alături de noi, în sală, încă vreo 10 ziarişti români, dar şi mulţi jurnalişti japonezi. Până să înceapă concursul, admir sala de 8.000 de locuri, o sală nouă, construită special pentru a găzdui competiţiile olimpice de judo şi taekwondo. În sală, aproape de tatami, Ion Ţiriac, Marius Vizer şi Octavian Morariu urmăresc cu emoţie evoluţia Alinei în prima întâlnire, cea cu unguroaica Eva Csernoviczki. Lângă mine, cu un bloc-notes în mână, Alexandru Enciu (Prosport), foarte bun cunoscător al judo-ului, comentează cu voce tare: „Alina trebuie să se concentreze pentru meciul... următor”! Uff, se termină şi meciul, normal, cu victoria Alinei.
Pe următoarea adversară a Alinei Dumitru, Kim Youngran (Korea), sportiva noastră a întrecut-o destul de greu, prin ippon. Fiind în semifinale, Alina Dumitru este tot mai aproape de o medalie olimpică.
Urmează o pauză de două ore, răstimp în care facem calcule de tot felul. Nu trebuie să uităm că în semifinale Alina o va întâlni pe cea mai titrată judokană din lume: japoneza Tani Ryoko, care are un palmares impresionant la Jocurile Olimpice, două medalii de aur şi două de bronz! De data aceasta, sorţii n-au fost darnici cu Alina. Abia acum am înţeles de ce atât Alina, cât şi antrenorul Florin Bercean visau doar la medalia de ... argint! Pe tatami se desfăşoară alte partide, dar pe mine mă interesează una singură. Vine şi clipa mult aşteptată. Tani Ryoko şi Alina Dumitru stau faţă-n faţă. Întâlnirea este echilibrată dintr-un capăt în celălalt. Cele două sportive se studiază, încearcă să execute diferite procedee tehnice. În sală este un vacarm de nedescris, iar antrenorul Bercean îi strigă ceva Alinei. Mai sunt vreo 20 – 25 de secunde până la finalul întâlnirii şi pe tabel electronică este egalitate. Meciul se-ndreaptă spre prelungiri. Dar, miracol, arbitrul o penalizează pe sportiva japoneză! Alina este în finală, iar noi, ziariştii români, sărim în sus de bucurie. După vreo 30 de minute, urmează finala, în care Alina o va întâlni pe cubaneza Yanet Bermoy. Cel care ne atrage atenţia însă este antrenorul sportivei cubaneze, un tip la vreo 200 de kg! Cum o fi călătorit cu avionul?! Pentru Alina urmează meciul vieţii ei, cel cu Bermoy. Finala a început, iar clujeanul Florin Bercean se agită încontinuu. Pe tatami cele două sportive se urmăresc una pe cealaltă, concentrate la maximum. După un minut şi jumătate, Alina reuşeşte un waza-ari – sau ce o fi fost, moment în care mă ridic de pe scaun şi alerg spre ieşirea din sală, spre zona mixtă, pentru a o felicita pe Alina Dumitru, un bulgăre de aur de fată, care a adus astăzi prima medalie de aur pentru delegaţia României! Toţi ziariştii români zâmbesc cu gura până la urechi... În zona mixtă mă-ntâlnesc cu colegul meu de la Radio România Actualităţi, Ştefan Alexiu. Aştepta să intre în direct. Mă roagă s-o aduc la microfon, dacă pot, pe Alina. În momentul în care a ieşit din sală o prind de mână şi-i spun doar atât: „Felicitări! Eşti în direct la Radio România Actualităţi”. A urmat la microfon şi Florin Bercean, antrenorul Alinei. Este în al 9-lea cer, la fel ca şi noi, cei vreo 10 ziarişti români prezenţi aici.
Seara, în Satul Olimpic, a fost sărbătoare în cadrul delegaţiei României...
La Main Press Center este un du-te vino, încontinuu. Deşi este sâmbătă seara, sălile sunt aproape pline. Este destul de târziu, iar noi am uitat de masa de seară.
Noroc cu restaurantul internaţional de la subsol. Coborâm şi mâncăm o pizza, cu 2 euro.
Lângă hotelul în care stăteam, Nicu ochise, în urmă cu câteva zile, un magazin mic, de tip ABC – cum ar fi pe la noi, unde preţurile erau acceptabile. 4 beri Yanjing de 600 ml costau, de exemplu, un dolar! Cu marca aceasta de bere am „udat” şi noi performanţa Alinei!
Astăzi, vineri, 8 august, este ziua cea mare, are loc Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Beijing.
Încă înainte de a pleca din ţară, convenisem cu Wu Min, şeful redacţiei în limba română de la Radio China Internaţional, să realizăm un duplex, între orele 9,00 şi 10,00 (ora României), 14, 00 şi 15,00 (ora Chinei), în ziua în care avea loc Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Beijing, adică vineri, 8 august 2008, tema emisiunii fiind, evident, „Jocurile Olimpice, Beijing 2008”. Pentru a ajunge la sediul Radio China International, am luat un taxi de la Main Press Center. După vreo jumătate de oră de mers, ajung la destinaţie, îi las şoferului 50 de yuani (5 euro) şi-l sun la telefon pe Wu Min. Acesta mă preia de la poarta radioului şi urcăm undeva pe la etajul 6 sau 7. Sediul Radio China International este într-o clădire modernă, impunătoare, de vreo 14 – 15 etaje. Aflu că Radio China Internaţional a fost fondat la 3 decembrie 1941, iar acum emite în 43 de limbi, dintre care 38 străine, în limba chineză (standard, mandarină) şi în 4 dialecte locale din China! În redacţia română lucrează, cred, vreo 19 persoane, printre care şi 2 experţi români: Marian Mizdrea, colegul nostru de la Radio România Internaţional, cu care am făcut cunoştiinţă chiar acolo, şi Silviu Niculescu. În medie, Radio China International emite 4 ore zilnic, pe unde medii şi scurte, în limba română.
În redacţie, sporovăim de parcă ne cunoaştem de când lumea. La un moment dat, Wu Min îmi spune: „Nichi fàn le ma?”?! Îşi dă seama pe loc că nu pricep nimic, şi-mi zice în română: „Aţi mâncat?” Îmi explică că adeseori chinezii folosesc această expresie în loc de salut, deoarece pentru ei mâncarea este ceva deosebit.
Se apropie şi ora la care trebuie să intrăm în emisie. În studio, 3 colegi de la Radio China Internaţional şi subsemnatul. Pentru acest duplex radiofonic, colegii mei chinezi au pregătit şi o emisiune înregistrată de 20 de minute, foarte reuşită. Timp de alte 20 de minute am dialogat în direct, răstimp în care a intervenit în direct, prin telefon, şi Nicu Gavrea, aflat la acea oră la Ambasada României din Beijing, unde a avut loc o conferinţă de presă susţinută de preşedintele Traian Băsescu. La finalul emisiunii facem schimb de suveniruri şi obişnuitele poze pentru albumul personal sau al redacţiei. Le mulţumesc colegilor chinezi pentru colaborare şi mă grăbesc să ajung la Main Press Center, iar de acolo la hotel.
Din păcate, la întoarcere, taxiul m-a lăsat la vreo 20 de minute de mers pe jos până la Main Press Center, deoarece, între timp, străzile din apropierea Stadionului Naţional, unde va începe peste câteva ore Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice, erau blocate.
La Main Press Center mă-ntâlnesc cu Nicu. El deja se „aprovizionase” cu programul oficial al primei zile de competiţii olimpice.
Apoi, coborâm la subsol, pentru a servi masa de cină într-un restaurant imens, rezervat presei. Aici, aveai de unde alege. Erau linii cu autoservire, la restaurante cu specific asiatic, european, mediteranean, italian, plus un McDonald’s.
În acest restaurant, puteau servi masa simultan cca. 1.000 de persoane. Până la plecarea spre casă, am servit masa aproape numai la acest restaurant. Mâncarea foarte bună şi ieftină ne-a făcut să revenim mereu în acest loc.
Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de vară de la Beijing am văzut-o la televizorul din camera de la hotel, iar o parte din focurile de artificii de la geamul hotelului. A fost un spectacol de neuitat, poate chiar de neegalat. Pentru reuşita celor două ceremonii, de deschidere şi închidere, chinezii s-au pregătit, inclusiv prin repetiţii, timp de 3 ani!
Gazdele au ştiut să-şi pună în valoare unele momente ale istoriei lor multimilenare, în module ce aveau incluse demonstraţii de arte marţiale, dar fără călugării şaolin?!, focuri de artificii, lasere etc., într-o tehnologie de ultimă generaţie!
* * *
Ceremonia de deschidere a debutat, se ştie, la data de 8 august 2008, la ora 20,08.
Legat de cifra 8, precizează China Daily, în mandarină „ba”, aceasta rimează cu un cuvânt foarte iubit de chinezi, „fa”, adică ... bogăţie!
Şi pentru că acest număr aduce noroc, spun ei, pe 8 august 2008 – sute mii de chinezi intenţionau să se căsătorească în această zi!
* * *
Sâmbătă, 9 august 2008
Înainte de a pleca spre Beijing, la începutul lunii iulie, îl sun pe Florin Bercean, antrenorul Alinei Dumitru, pentru a realiza un interviu. Amabil, clujeanul este optimist înaintea plecării spre Jocurile Olimpice, dar şi realist, şi-mi declară: „Dacă Alina va fi sănătoasă în ziua concursului, nu-i poate scăpa medalia de... argint”!
În aceeaşi zi, ceva mai târziu, o sun la telefon şi pe Alina. Îmi declară acelaşi lucru, ca şi antrenorul ei. Măi, să fie, zic! Parcă s-ar fi înţeles amândoi?! I-am promis Alinei că voi fi în sala în care va concura, în ziua concursului, la categoria 48 de kg! Este motivul principal pentru care, împreună cu Nicu, încă de dimineaţă, plecăm spre Main Press Center, iar de aici spre U.S.T.B. Gymnasium, cu autobuzul MB17, locul în care va debuta turneul olimpic de judo. Alături de noi, în sală, încă vreo 10 ziarişti români, dar şi mulţi jurnalişti japonezi. Până să înceapă concursul, admir sala de 8.000 de locuri, o sală nouă, construită special pentru a găzdui competiţiile olimpice de judo şi taekwondo. În sală, aproape de tatami, Ion Ţiriac, Marius Vizer şi Octavian Morariu urmăresc cu emoţie evoluţia Alinei în prima întâlnire, cea cu unguroaica Eva Csernoviczki. Lângă mine, cu un bloc-notes în mână, Alexandru Enciu (Prosport), foarte bun cunoscător al judo-ului, comentează cu voce tare: „Alina trebuie să se concentreze pentru meciul... următor”! Uff, se termină şi meciul, normal, cu victoria Alinei.
Pe următoarea adversară a Alinei Dumitru, Kim Youngran (Korea), sportiva noastră a întrecut-o destul de greu, prin ippon. Fiind în semifinale, Alina Dumitru este tot mai aproape de o medalie olimpică.
Urmează o pauză de două ore, răstimp în care facem calcule de tot felul. Nu trebuie să uităm că în semifinale Alina o va întâlni pe cea mai titrată judokană din lume: japoneza Tani Ryoko, care are un palmares impresionant la Jocurile Olimpice, două medalii de aur şi două de bronz! De data aceasta, sorţii n-au fost darnici cu Alina. Abia acum am înţeles de ce atât Alina, cât şi antrenorul Florin Bercean visau doar la medalia de ... argint! Pe tatami se desfăşoară alte partide, dar pe mine mă interesează una singură. Vine şi clipa mult aşteptată. Tani Ryoko şi Alina Dumitru stau faţă-n faţă. Întâlnirea este echilibrată dintr-un capăt în celălalt. Cele două sportive se studiază, încearcă să execute diferite procedee tehnice. În sală este un vacarm de nedescris, iar antrenorul Bercean îi strigă ceva Alinei. Mai sunt vreo 20 – 25 de secunde până la finalul întâlnirii şi pe tabel electronică este egalitate. Meciul se-ndreaptă spre prelungiri. Dar, miracol, arbitrul o penalizează pe sportiva japoneză! Alina este în finală, iar noi, ziariştii români, sărim în sus de bucurie. După vreo 30 de minute, urmează finala, în care Alina o va întâlni pe cubaneza Yanet Bermoy. Cel care ne atrage atenţia însă este antrenorul sportivei cubaneze, un tip la vreo 200 de kg! Cum o fi călătorit cu avionul?! Pentru Alina urmează meciul vieţii ei, cel cu Bermoy. Finala a început, iar clujeanul Florin Bercean se agită încontinuu. Pe tatami cele două sportive se urmăresc una pe cealaltă, concentrate la maximum. După un minut şi jumătate, Alina reuşeşte un waza-ari – sau ce o fi fost, moment în care mă ridic de pe scaun şi alerg spre ieşirea din sală, spre zona mixtă, pentru a o felicita pe Alina Dumitru, un bulgăre de aur de fată, care a adus astăzi prima medalie de aur pentru delegaţia României! Toţi ziariştii români zâmbesc cu gura până la urechi... În zona mixtă mă-ntâlnesc cu colegul meu de la Radio România Actualităţi, Ştefan Alexiu. Aştepta să intre în direct. Mă roagă s-o aduc la microfon, dacă pot, pe Alina. În momentul în care a ieşit din sală o prind de mână şi-i spun doar atât: „Felicitări! Eşti în direct la Radio România Actualităţi”. A urmat la microfon şi Florin Bercean, antrenorul Alinei. Este în al 9-lea cer, la fel ca şi noi, cei vreo 10 ziarişti români prezenţi aici.
Seara, în Satul Olimpic, a fost sărbătoare în cadrul delegaţiei României...
La Main Press Center este un du-te vino, încontinuu. Deşi este sâmbătă seara, sălile sunt aproape pline. Este destul de târziu, iar noi am uitat de masa de seară.
Noroc cu restaurantul internaţional de la subsol. Coborâm şi mâncăm o pizza, cu 2 euro.
Lângă hotelul în care stăteam, Nicu ochise, în urmă cu câteva zile, un magazin mic, de tip ABC – cum ar fi pe la noi, unde preţurile erau acceptabile. 4 beri Yanjing de 600 ml costau, de exemplu, un dolar! Cu marca aceasta de bere am „udat” şi noi performanţa Alinei!
Categoria: TV - DIVERSE
Data: 2009-12-02
Data: 2009-12-02
Despre autor:
Apasa aici pentru a trimite e-mail!
Aurel Raţiu -
Alte articole similare
- Am pierdut un om cu suflet mare! ( de sportul muresean )
- AMINTIRI: Echipa de aur a Medicinei Tîrgu Mureş ( de Szabo Andrei )
- Un împătimit al scrisului sportiv şi profesional ( de Ioan Păuş )
- Maseurul GAAL GYORGY - GIORGIO - a făcut istorie la A.S.A. Tîrgu Mureş ( de Szabo Andrei )
- AUREL RAŢIU, profesionismul unui reporter de acţiune ( de Szabo Andrei )
