* * *
Hotelul în care stăm, Super 8 Hotel, are aer condiţionat în fiecare cameră, astfel că ne putem odihni bine noaptea.
Femeile de serviciu, toate dotate cu aparate de emisie-recepţie, chiar aşa, oare de ce?!, la ce le-or folosi?!, sunt foarte amabile, ne zâmbesc încontinuu şi, ce este mai important, ne schimbă zilnic lenjeria şi ne lasă camera curată! Ba, mai mult, ne împăturesc zilnic pijamalele. Gazdele fac eforturi ca fiecare străin să se simtă bine în China. Înainte de desfăşurarea Jocurilor Olimpice, statul chinez a început o campanie susţinută de civilizare a cetăţenilor săi, în sensul de a-i îndemna să nu mai scuipe pe jos pe străzi (sport naţional înainte în China, dar şi la noi - acum), să stea civilizat la cozi, unul după celălalt, să nu fumeze pe stradă şi să nu facă murdărie pe străzi. Plus, să fie amabili cu turiştii străini. Din ceea ce am constatat la faţa locului, se pare că aceste campanii de educare au avut un succes deplin! Chiar şi acum, în 2008, după terminarea Jocurilor Olimpice, în fiecare lună, pe data de 11, chinezii învaţă încă să stea la coadă!
* * *
Mai este o zi până la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Beijing şi, având o zi liberă, fără competiţii, ne hotărâm să vizităm Grădina Zoologică, în special pentru a vedea urşii panda.
Joi dimineaţa, 7 august, înarmaţi cu o hartă turistică a oraşului Beijing, ne urcăm, în apropiere de Main Press Center, în autobuzul numărul 2, pentru a ajunge la o staţie de metrou de pe Linia 10. În autobuz, înghesuială ca peste tot. În imediata noastră apropiere, în dreapta şoferului, este o femeie cu o banderolă roşie pe braţ. La un moment dat, ia microfonul şi vorbeşte ceva în chineză. În câteva secunde, în jurul nostru este un spaţiu suficient pentru a sta comod!
La intrarea în orice staţie de metrou se face obligatoriu control, ca şi la aeroport. Voluntari şi poliţişti, deopotrivă, veghează la siguranţa şi securitatea călătorilor. După ce parcurgem câteva coridoare întortocheate, ajungem la peron. Însă nu vedem linia din prima privire. Dintr-un singur motiv: linia era protejată de un perete de sticlă. În câteva clipe, a sosit şi metroul şi, curios lucru pentru noi, a oprit exact la milimetru de uşile existente de sticlă, care s-au deschis automat numai după oprirea garniturii în staţie! Urc în metrou, într-o înghesuială de nedescris. Datorită taliei mele, văd dintr-un capăt în celălalt al garniturii.
După 6 staţii, schimb linia 10 cu linia 13 de metrou, iar după numai 3 staţii ajungem într-un loc din care trebuie să luăm autobuzul 105 pentru Zoo. Cu ajutorul acreditării, intrăm fără să plătim bilete de intrare.
La Zoo, animale şi păsări ca aproape peste tot în lume. Aici însă se găsesc şi urşii panda, aduşi la Beijing doar pentru turiştii care vor fi prezenţi la Jocurile Olimpice de vară, după care se vor întoarce în provincia de unde au fost aduşi, Sichuan - mi se pare.
Sunt la 1 metru de un urs panda şi nu-mi vine să cred că este atât de aproape de mine. Ne desparte un perete de sticlă însă. Vreo 6 - 7 urşi panda stau tolăniţi într-un fel de cub de sticlă, iar majoritatea dintre ei dorm. Bliţurile aparatelor foto nu par să-i deranjeze pe cei treji, întrucât sticla a fost tratată special pentru ca lumina orbitoare să nu-i deranjeze deloc. La un moment dat, un urs panda se ridică şi începe să mănânce frunze de bambus. După ce fac un tur prin magazinul de suveniruri, se-nţelege toate produsele erau despre urşii panda, mă-ndrept spre Aqvarium. Este situat în partea de NE a Grădinii Zoologice. Intrarea principală la Aqvarium-ul din Beijing se află pe Gaoliangqiao Xiejie, 18 B, eu însă am intrat pe la Zoo. Las la casă 100 yuani (10 euro) şi intru cu emoţie în cel mai mare Aqvarium acoperit din lume. Aproape toate animalele care trăiesc sub apă se găsesc aici: piranhas, broaşte ţestoase uriaşe, rechini, balene (?), corali – convieţuiesc sub acelaşi acoperiş, în bazine uriaşe, situate (inclusiv) într-o... pădure tropicală! Un lift situat într-un... tunel îmi uşurează deplasarea în acest spaţiu marin mirific. Am plecat de aici cu amintiri de neuitat.
- Aurele, noi ne plimbăm, vizităm locuri interesante, iar sportivii, săracii de ei, se pregătesc intens, că mâine-poimâine începe Olimpiada, numai ce-l aud pe Nicu, la întoarcere, într-o staţie de metrou.
- Da, Nicule, fiecare cu ... riscurile meseriei. Fii sigur că, după concurs, vor veni şi ei pe la Zoo şi Aqvarium...
* * *
Într-un oraş în care trăiesc cca 17 milioane de locuitori, cum este Beijingul, sunt 10 linii de metrou, unele dintre acestea fiind construite special pentru Jocurile Olimpice de la Beijing din anul 2008.
„Magistrala 1 (de culoare roşie) traversează oraşul de la est la vest, are o lungime de 49,39 km şi 36 de staţii.
Magistrala 2 (de culoare albastră) este un traseu inelar construit de-a lungul fostului zid de apărare a oraşului. Are 23, 1 km şi 18 staţii.
Magistrala 13 (de culoare portocalie) este primul tren uşor din Beijing. Lungimea traseului cu 16 staţii este de 40, 85 km.
Magistrala 5 (de culoare verde deschis) traversează oraşul de la sud la nord, legând Templul Cerului şi străzile comerciale Wangfujng şi Dongdan.
Magistrala 4 (de culoare bleu) trece prin cunoscutul parc tehnologic Zhongguancun, având o lungime de 28, 41 km a 24 de staţii.
Magistrala 10 (de culoare mov) leagă parcul tehnologic Zhonggvuancun, Satul Olimpic şi cartierul financiar.
Magistrala 8 (magistrala olimpică, de culoare verde închis) leagă Parcul Olimpic cu magistrala 10.
Magistrala aeroportului (L1) este o rută de tren uşor care leagă oraşul de aeroport, având lungimea de 28, 1 km.
Magistrala Yizhuang (L2) este o altă linie de tren uşor, lungă de 23,6 km, va înlesni deplasarea în zona Yizhuang”. (Puntea Prieteniei, 13/2007).Cu toate că m-am plimbat de multe ori în Parcul Olimpic,n-am reuşit să găsesc o intrare care ducea la o arteră subterană circulară,care avea 10 km. lungime şi care lega toate bazele sportive din parc,şi despre existenţa căreia aflasem câte ceva înainte de sosirea mea la Beijing.
În fiecare vagon sunt scrise, atât în limba chineză, cât şi în engleză, numele staţiilor, iar un led luminos îţi arată în permanenţă între ce staţii te afli. Plus că în fiecare vagon există monitoare TV la care poţi urmări programele Televiziunii Centrale din China. Un robot anunţă, în chineză şi engleză, numele staţiei care urmează. Pentru siguranţa cetăţenilor, în fiecare staţie, cu excepţia metroului de suprafaţă, există pereţi uriaşi de sticlă care despart garnitura de călători. Abia după oprirea trenului se deschid uşile de sticlă, simultan cu cele ale garniturii de metrou.
Glumind, aici chiar dacă vrei să te sinucizi într-o staţie de metrou, nu poţi! Doamne, fereşte.
* * *
Ca peste tot în lume, dar mai ales aici în acest oraş aglomerat, în staţiile de metrou sunt mii de oameni, fiecare cu gândurile lui.
Cu mulţi ani în urmă, prin anii ’80, cred, mi-am procurat, cu mare greutate, o carte, „Viaţa pe un peron” de Octavian Paler, pe care am citit-o de câteva ori, neînţelegând, atunci, mare lucru. Într-o confesiune a autorului, întinsă pe vreo 300 de pagini, acesta îşi dorea ca „Eleonora (n.a. un personaj) să apară şi n-aş vrea să găsească gara goală”. Cartea lui Octavian Paler, cu multe idei şi teme, a fost un chin pentru mine, la citit.
Dacă, să zicem, acţiunea cărţii respective s-ar fi desfăşurat într-o staţie de metrou din Beijing, cu siguranţă autorul nu trebuia să-şi facă griji, pentru că aici mereu este aglomeraţie. Trebuie să te obişnuieşti şi cu aşa ceva.
* * *
Pentru masa de seară, am ales un restaurant situat foarte aproape de hotelul în care eram cazat. Fireşte, era un restaurant cu specific chinezesc. Ştiam că dacă ajungi la Beijing trebuie să mănânci neapărat „Raţă à la Pekin”, ceea ce aveam să fac ceva mai târziu, în zilele următoare”.
Într-una din zile, l-am întrebat pe un voluntar „care este mâncarea lui preferată, aici la Beijing”?! S-a uitat mirat la noi, eram cu Nicu, şi ne-a spus că „nu-i place niciun fel de mâncare, întrucât el provine din sudul ţării”?! Ajunşi, apoi, la hotel, răsfoiam un ghid practic şi aflăm că în China există 4 bucătării tradiţionale: Nord, Sud, Est şi Vest, fiecare diferită una de cealaltă. În esenţă,cea din Sud este dulce,cea din Nord sărată,condimentată în Est şi dulce-acrişor în Vest.Unii experţi occidentali consideră că hrănirea întregii populaţii a Chinei ar putea să devină,în viitor,o problemă majoră.Pentru a stopa înmulţirea populaţiei,Partidul Comunist Chinez a introdus,în anul 1979, „politica unicului copil” pentru cuplurile din China.Se-nţelege, femeile care nasc gemeni sau tripleţi nu sunt penalizte de autorităţi.
Revin la masa de seară. Cu Menu-ul în mână, scris în chineză şi engleză, aleg „săn mei dònfu” (felii de tofu în sos chinezesc). Colegul meu, Nicu, vrea să vadă cât de gustoasă este „zào liù săn bái” (carne de peşte şi pui în soté de bambus).
Fiecare dintre noi am gustat câte puţin din fiecare fel de mâncare. Din curiozitate, am băut şi 50 ml de alcool de orez (míjiu), înainte de cină. Ţuica de acasă, din Ardeal, este, cu siguranţă, mai bună. Berea, Tzingtao, ca peste tot, foarte bună...

• Am pierdut un om cu suflet mare! ( de sportul muresean )
• AMINTIRI: Echipa de aur a Medicinei Tîrgu Mureş ( de Szabo Andrei )
• Un împătimit al scrisului sportiv şi profesional ( de Ioan Păuş )
• Maseurul GAAL GYORGY - GIORGIO - a făcut istorie la A.S.A. Tîrgu Mureş ( de Szabo Andrei )
• AUREL RAŢIU, profesionismul unui reporter de acţiune ( de Szabo Andrei )